30 august 2012

Strugurele


Fructul zeilor

Strugurii ocupa un loc considerabil in mitologia greaca si latina. Dionisos, fiul lui Zeus, - alias Bachus in mitologia latina - a cunoscut de mic euforia ascunsa in miezul acestui fruct. Lasat in grija nimfelor, micului Dionisos i s-au dat in loc de jucarii, boabe de struguri. Si tot ele au incercuit fruntea acestui zeu frumos si vesel cu ghirlande verzi si struguri aurii si dulci. A fost astfel primul care a gustat din betia atat de vesela de care au profitat nimfele si satirii.

Ajuns barbat in toata firea, Dionisos a pornit sa imprastie in lume rodul parfumat si imbatator  al vitei de vie.  Umbla intr-un car tras de lei si tigri si era urmat de un cortegiu galagios format din nimfe si satiri, care dantuiau si cantau in jurul lui, iar vinul curge garla.

In cinstea acestui zeu al vitei de vie, ocrotitor al viticultorilor, se organizau serbari cu fast si mult antren - elinii le numeau orgii, iar latinii, bachanale.

Vita de vie

Vita de vie era cunoscuta cu mult inaintea Mantuitorului. In Geneza (9:20), se spune ca Noe cultiva aceasta planta "imbatandu-si" simturile cu produsul ei rubiniu. Vinul era foarte apreciat si in Grecia antica, dar, in general, era consumat indoit cu apa.

Acest obicei a fost preluat si de romani, care au plantat vita de vie in teritoriile cucerite din Africa, Spania, Iliria si altele. La noi, licoarea bahica a cunoscut si o perioada de "prohibitie". Ptr. ca dacii de pe vremea lui Burebista se intrecusera cu gluma in privinta consumului de vin, regele - sfatuit de preotul Deceneu - a hotarat distrugerea tuturor acestor culturi. Totusi cand romanii au cucerit Dacia, cultivarea vitei de vie era din nou in floare.

In Antichitate, vinul se pastra in amfore de ceramica cu gatul subtire, iar gurile acestora erau astupate cu carpe inmuiate in ulei, ptr. a se opri continuarea fermentatiei. De-abia in secolul al XII-lea au ajuns la moda sticlele si dopurile de pluta.

In tara noastra exista la ora actuala peste 40 de podgorii recunoscute pe plan international, semn ca romanii nu si-au pierdut gustul si priceperea ptr. sucul de struguri fermentati.

Substantele si proprietatiile strugurilor

100 g de struguri copti contin: apa – 81 g; protide – 1 g; lipide – 1 g; glucide – 17 g; celuloza – 0,2 g.

Elemente minerale (mg la 100 g): sulf – 8 mg; fosfor – 20 mg; clor – 3 mg; sodium – 2 mg; potasiu – 198 mg; magmeziu – 10 mg; calciu – 20 mg; fier, zinc, cupru, mangan, iod (sub 1 mg)
Vitamine (mg la 100 g): acid ascorbic – 4 mg; B1, tiamina – 0,04 mg; B2, riboflavina – 0,02 mg; PP, acid nicotinic – 0,20 mg; B5, acid pantotenic – 0,07 mg; B6, pirodoxina – 0,08 mg; carotenoizi active – 0,03 mg.
Substantele numite procyanidine, care se gasesc in special in strugurii negri si brumarii, reprezinta un factor important in apararea inimii. Aceste substante scad hipertensiunea si nivelul colesterolului. Aceleasi procyanidine protejeaza pielea de influenta substantelor nocive din atmosfera si de actiunea razelor solare. Impreuna cu siliciul care se gaseste in coaja boabelor de struguri, redau elasticitatea si prospetimea tenului.

Biochimia lui alcalina ii permite sa pastreze echilibrul pH-ului, care indica, in mod firesc, un usor caracter alcalin.

Tonifiant al fortei musculare, element remineralizant de inalta calitate, strugurele participa la intinerirea cutanata prin accelerarea trecerii influxului nervos si contribuie la tonicitatea muschiului cardiac.

Capacitatea sa de detoxifiere descongestioneaza ficatul prin stimularea actiunii sale si a diferitelor functii hepatice.

Un veritabil concencentrat de energie solara, strugurele restabileste mineralizarile deficiente si vine in ajutorul persoanelor astenice si a celor surmenanti sau stresati, prin cresterea rezistentei la oboseala fizica si nervoasa.

Descongestioneaza splina si combate anemia.

Actiunea sa de detoxificare combate reumatismul si artritismul prin accelerarea eliminarii acizilor organici.

Este un drenor puternic, actioneaza impotriva edemelor, azomiei si calmeaza tulburarile intestinale rebele prin actiunea sa laxative.

Se digera usor, desi e acru la gust, iar aceasta aciditate persista pe tot parcursul digestiei stomacale; creste secretia de suc gastric. Pentru persoanele “hipoclorhidrice” este foarte indicat sa bea cate un pahar cu suc de struguri cu o jumatate de ora inainte de masa.

Are o puternica actiune anticancerigena.

Consumul de struguri

Atentie! Strugurii trebuie consumati in cantitati moderate de catre diabetici si persoanele supraponderale. Strugurii proaspeti se pot consuma de minune cu branza sau cu lapte batut.

Conservare

Printr-o  reteta italieneasca din 1831, strugurii se pot conserva vreme indelungata. Boabele care nu sunt stricate sau sparte se aleg, si se pun cu grija in 2 sau 3 straturi intr-o lada, separand fiecare strat cu frunze de piersic. Lada se asaza pe scanduri si se depoziteaza intr-un loc uscat si bine aerisit. Astfel, strugurii se conserva bine pana in luna ianuarie, uneori chiar si pana in februarie.


Sursa: 1 , 2

28 august 2012

Cititul


Capacitatea de a citi un text, dobândită mult prea recent pentru a influenţa evoluţia genetică, are un impact important asupra creierului uman, care se adaptează şi utilizează, indiferent de vârsta la care se produce alfabetizarea, regiuni cerebrale asociate altor funcţii.
"Nu avem un sistem cerebral înnăscut specializat pentru lectură. Trebuie să improvizăm, să folosim sistemele care există deja", au declarat Laurent Cohen, profesor la Institut National de la Santé et de la Recherche Médicale (INSERM), şi Stanislas Dehaene, profesor la Collège de France, autorii acestui studiu publicat în revista americană Science.
Cercetătorii francezi au utilizat imagistica prin rezonanţă magnetică pentru a măsura activitatea cerebrală a voluntarilor participanţi la acest studiu.
Studiul a fost realizat pe 63 de voluntari adulţi - 10 nu ştiau să citească, 22 au fost alfabetizaţi la o vârstă adultă şi 31 au învăţat să citească în copilărie. Studiul a fost efectuat în Portugalia şi în Brazilia, ţări în care, în urmă cu câteva decenii, se întâmpla "destul de frecvent" ca mulţi copii să nu meargă la şcoală. Voluntarii au fost supuşi unor stimuli diverşi - fraze vorbite şi scrise, cuvinte, desene etc.
Cercetătorii au putut astfel să compare activitatea cerebrală a adulţilor analfabeţi cu cea a persoanelor alfabetizate - în copilărie sau la vârstă adultă - şi au comparat impactul avut de procesul de învăţare a literelor asupra creierului.
Ei au constatat că impactul avut de alfabetizare a fost "mult mai mare decât lăsau să se întrevadă studiile precedente" şi afectează atât zonele asociate văzului din creier, cât şi cele utilizate de vorbire.
Pentru persoanele care învaţă să citească, activitatea cerebrală se intensifică în regiunile primitive "atunci când sunt prezentate simboluri orizontale, deoarece linia lecturii, în cazul nostru, este orizontală, însă nu şi atunci când sunt prezentate simboluri verticale", afirmă autorii studiului.
Sunt activate, totodată, zonele folosite de creier pentru limbaj, deoarece lectura "activează sistemul limbajului", făcându-i pe oameni să devină conştienţi de sunetele pronunţate, permiţând "stabilirea unor legături între sistemul vizual şi sistemul limbajului, între literele scrise şi sunete".
Procesul de învăţare a literelor, chiar dacă are loc la o vârstă adultă, antrenează o redistribuire a resurselor de care dispune creierul. Astfel, recunoaşterea vizuală a obiectelor şi a chipurilor cedează parţial teren, pe măsură ce persoana în cauză învaţă să citească, deplasându-se "parţial în emisfera dreaptă a creierului".
Nu s-a stabilit, deocamdată, dacă cititul are vreo consecinţă negativă asupra capacităţii de recunoaştere a chipurilor umane.
O altă "descoperire cu adevărat frapantă", în opinia autorilor studiului, considerată o dovadă a capacităţii de adaptare a circuitelor cerebrale, este faptul că alfabetizarea la vârstă adultă are acelaşi impact asupra creierului ca alfabetizarea la vârsta copilăriei.
Oricât de puțin timp am avea, suntem datori să ne păstrăm nivelul de sănătate intelectuală, dacă nu prin lectură, atunci prin alte activități la fel de utile. Publicația The Insight Journal scrie că ”lectura este o activitate foarte eficientă pentru a învăța lucruri noi, dar mulți oameni nu vor să își petreacă timpul citind, iar aceasta este o situație cât se poate de firească. Pentru a-și asigura bunăstarea intelectuală, aceștia preferă să urmărească programe TV sau să asculte emisiuni radio cognitive. Altora le este mult mai interesant să călătorească și să descopere lucruri noi sau să viziteze expoziții artistice și să ia parte la evenimente culturale. Mintea se pune în mișcare și atunci când omul crează sau învață un hobby nou. Toate aceste acțiuni ne sporesc nivelul de sănătate intelectuală, dar cei care hotărăsc să citească, nu trebuie neapărat să lectureze lucruri care nu prezintă interes pentru ei. Beletristica, nuvelele, chiar și articolele cognitive din ziare și reviste ne vor ridica nivelul bunăstării intelectuale.”

Sursa: 1 , 2

27 august 2012

Exercițiile fizice




Cine are nevoie de miscare? Toata lumea! In doze mai puternice sau mai slabe, "administrat" cu o frecventa si o intensitate mai mare sau mai mica, cu totii avem nevoie de "medicamentul" denumit efort fizic. Cercetarile o arata fara dubiu: necesitatea de a face miscare este adanc inscrisa in codul nostru genetic, este o componenta esentiala a fiintei umane, care ar trebui sa ne insoteasca pe tot drumul vietii. Studii amanuntite au aratat faptul ca in diferite perioade ale existentei exista anumite tipuri de exercitii fizice menite sa asigure mentinerea sanatatii.

Copilaria (3-12 ani) - Este o perioada in care lipsa exercitiilor fizice, la fel ca si alegerea lor gresita au consecinte dezastruoase asupra dezvoltarii fizice a celor mici. Regula generala este: cat mai multa miscare in aer liber si exercitii fizice cat mai variate. Dar pentru asta este necesar ca parintii sa renunte la prejudecata, din pacate adanc inradacinata, ca sportul ii abate pe copii de la sarcinile scolare. Din contra: folosirea constructiva a surplusului de energie pe care copiii il au va avea efecte mai mult decat salutare asupra dezvoltarii puterii de concentrare si a capacitatii de memorare. In primii ani ai copilariei, chiar de pe la 3-4 ani, copiii pot fi invatati sa inoate si sa mearga cu schiurile. In absenta unor forme organizate de sport e absolut necesar ca ei sa fie scosi la plimbare si pusi sa mearga pe jos, nu in brate. Spre 10-12 ani, este bine sa fie incurajate sporturile de echipa (volei, handbal, baschet, fotbal), precum si cele care dezvolta egal toate segmentele musculare (gimnastica, atletismul). Vor fi in schimb evitate sporturile care maresc prematur masa musculara, oprind astfel cresterea, ori cele care dezvolta mai mult anumite segmente corporale in detrimentul celorlalte: ciclismul, boxul, halterele, tenisul. Trebuie subliniat insa ca ne referim la aceste sporturi in conditiile in care sunt facute de performanta, cu antrenamente intensive, nu la variantele cu aspect de joaca ale acestor sporturi, variante care sunt benefice.

Pubertatea (12-18 ani) - In acest interval de timp are loc un proces extrem de important, si anume, maturizarea sexuala. Este o perioada cand sportul constituie o reala necesitate, in conditii de sedentarism aparand o dezvoltare fie intarziata, fie exagerata. De pilda, 70% din tinerii care sufera de sterilitate au fost la varsta maturizarii sexuale predominant sedentari si s-au confruntat cu supraponderalitatea. Pentru a evita aceste fenomene, sunt recomandate in mod special sporturi care dezvolta toate segmentele musculare, cu accent pe musculatura abdominala si a picioarelor, care este bine sa fie antrenata in mod special in aceasta perioada. Se recomanda inotul, schiul, atletismul, gimnastica. Pot fi incepute in acest timp si exercitiile de forta usoare, facute moderat.

Adolescenta (18-24 de ani) - Este perioada de consolidare a organismului, cand procesele constructive continua (mai ales la barbati), desi nu mai sunt atat de vizibile. In aceasta perioada, corpul este definit complet. Sportul are acum un rol de modelare a corpului, intr-o perioada cand aspectul exterior are o importanta foarte mare pentru adolescenti, confruntati cu primele lor iubiri, determinate in mare masura de felul in care arata fizic. Este momentul cand, daca suntem interesati de aspectul lor, este bine sa descopere salile de fitness, precum si alte forme de miscare fizica facute sub indrumarea unui profesionist. Aerobicul si stretchingul pentru fete, judo si alte tipuri de arte martiale, pentru baieti, sunt cateva optiuni ideale.

Varsta adulta (24-50 de ani) - Constituie intervalul de timp in care sportul are un rol de intretinere extrem de important. Cu ajutorul miscarii fizice facute constant se mentin elasticitatea si agilitatea corpului, se pastreaza nealterate capacitatile mentale, se educa vointa si, nu in ultimul rand, este tinut sub control nivelul de stres. Studiile arata ca in prezent, peste 62% din managerii, oamenii de stiinta, informaticienii care au ajuns la inalte cote ale succesului profesional sunt practicanti perseverenti a diverse sporturi. Care sunt exercitiile fizice cele mai eficiente? Paleta este foarte larga, de la alergari in aer liber, natatie sau schi, pana la arte martiale (care au fost "proiectate" asa incat sa poata fi practicate pana la varste mai inaintate), golf, drumetii montane, sporturi de echipa sau tenis. Regula cea mai buna este sa incercati mai multe discipline si sa practicati ce sport va place cel mai mult, pentru ca astfel veti evita plictiseala si senzatia ca sportul devine o corvoada.

Peste 50 de ani - In nici un caz nu putem numi aceasta varsta "batranete". In mod normal, un organism bine antrenat si corect alimentat este tanar la aceasta varsta. Dupa 50 de ani este mai degraba un moment al bilantului: daca ne-am mentinut pana la acest moment in forma si am facut constant miscare, atunci trecerea pragului varstei a treia nu va aduce schimbari majore, va fi practic insesizabila. In caz contrar insa, este momentul sa ne punem pe treaba sub indrumarea unui specialist. Ne putem apuca de exercitii fizice dupa 50 de ani? Cu siguranta da, functionand si in aceasta situatie dictonul "Mai bine mai tarziu decat niciodata". In Romania, din fericire, mai sunt inca numeroase baze de tratament in statiunile balneoclimaterice, unde exista personal medical calificat, care sa faca o evaluare a starii dvs. de sanatate si sa va prescrie tipul de exercitii cel mai adecvat. Cat despre efectele medicamentului numit sport in diferite afectiuni, vom discuta amanuntit in continuare.

Afectiuni prevenite cu ajutorul exercitiilor fizice

Bolile cardio-vasculare - doua-trei zile pe saptamana in care facem efort fizic sistematic ne feresc de ischemia cardiaca, de hipertensiune si de arterioscleroza. Aceasta pentru ca sportul este un excelent mijloc natural de a reduce colesterolul din sange, de a regla ritmul cardiac, de a antrena muschiul inimii. Nu in ultimul rand, exercitiul fizic este o extraordinara cale de descarcare a tensiunilor psihice, tensiuni care sunt un factor agravant recunoscut al bolilor cardiace. Antrenamentul cel mai eficient este simpla alergare, facuta in pas ceva mai rapid decat in cazul clasicului jogging (care poate obosi inima, supunand-o la un efort mediu, pe o durata prea lunga de timp), pe distante de 1-2 kilometri. Un alt mijloc extraordinar de prevenire, dar si de tratare a bolilor cardio-vasculare este Yoga, un tip de gimnastica statica, ce se bazeaza pe respiratii. Tehnici simple, cum ar fi "Salutul soarelui", facute sub indrumare competenta, au un efect extraordinar asupra inimii, asupra tensiunii arteriale, precum si asupra vaselor de sange. Studii facute in Statele Unite, de reputatul cardiolog Dean Ornish, au demonstrat faptul ca tehnicile yoga sunt capabile chiar sa dilate, in timp, calibrul arterelor care alimenteaza inima, sa opreasca procesele de sclerozare a vaselor de sange sau sa regularizeze ritmul cardiac.

Intarirea imunitatii - pentru a ne pastra sanatatea este foarte important sa ne "calim" organismul, sa-l punem intr-un permanent contact cu mediul inconjurator. Astfel, miscarea facuta in aer liber, indiferent de anotimp, este medicamentul cel mai bun pentru imunitate. In acest sens, se recomanda in mod special sporturile de sezon, cum ar fi schiul sau patinajul iarna, inotul sau tenisul vara, ascensiunile montane si alergarile toamna si primavara.
Bolile respiratorii - nu exista metoda mai buna pentru a ne mentine plamanii si caile respiratorii sanatoase, ca efortul in aer liber, dar nepoluat. Cel mai bun "sanatoriu" este in acest sens padurea, care este, de altfel, plamanul verde al naturii. Sportul facut ziua in padure, la altitudini joase, favorizeaza oxigenarea intensa si ajuta la eliminarea infectiilor, primenind caile respiratorii. In schimb, efortul fizic facut la 2-3 ore dupa lasarea intunericului si la altitudini mari creste sensibil capacitatea respiratorie, aerul mai rarefiat si cu mult dioxid de carbon obligand plamanii sa se dilate pentru a inspira cat mai mult.

Problemele osteo-articulare - mai mult de 70% din afectiunile cum ar fi discopatia lombara, hernia de disc, coxartroza, artrita ar putea fi evitate prin intarirea musculaturii si prin reducerea excesului ponderal. Lipsa de tonus muscular duce la suprasolicitarea articulatiilor si vertebrelor, toata greutatea corpului lasandu-se pe schelet, in lipsa muschilor care sa o sustina. Cum se rezolva aceasta situatie? Prin exercitii fizice pentru dezvoltarea intregii musculaturi, in special cea abdominala, cea a spatelui si cea a picioarelor. In acest sens, foarte eficiente sunt exercitiile de forta facute cu aparatura din salile de fitness, aparatura care este special conceputa asa incat sa puna in miscare si grupele musculare mai putin folosite.

Tulburarile psihice - mai mult de 90% din persoanele care se confrunta cu probleme psiho-emotionale, provin din mediul urban si au un stil de viata sedentar. In cazul lor, sportul ar fi de un imens ajutor, fiind o "supapa" extraordinar de eficienta de descarcare a tensiunilor interioare. O ora de sport deconectant, facut eventual in aer liber sau cu prietenii, valoreaza mai mult decat un pumn de calmante si somnifere. Se recomanda genul de miscare ce va face cea mai mare placere si va ajuta sa va decuplati, sa va desprindeti de problemele si angoasele zilnice.

Sportul si viata sexuala - in clinicile de tratare a problemelor de dinamica sexuala din Occident, printre cele mai importante terapii se afla cultura fizica medicala. In cazul barbatilor, sportul, mai ales cel facut in natura, este prilej de detensionare nervoasa si de regenerare psihica, este un excelent stimulent al increderii in fortele proprii, fiind de un imens ajutor impotriva impotentei psihice si a ejacularii precoce. De asemenea, mentine sanatatea vaselor de sange si stimuleaza activitatea gonadelor, fiind un adevarat antidot impotriva impotentei de natura vasculara sau hormonala. Pentru femei, anumite sporturi, cum ar fi ciclismul de agrement, echitatia sau stretching-ul, au efect euforizant, reduc sensibilitatea emotionala exagerata, fiind eficiente impotriva frigiditatii.


Afectiuni vindecate cu ajutorul exercitiilor fizice


Indigestia, constipatia atona - se vindeca in cele mai multe cazuri fara nici un fel de medicament, facand doua lucruri simple, dar care necesita vointa. Primul demers este sportul dinamic (alergari, gimnastica, inot), iar al doilea este reeducarea modului de a respira, cu folosirea predominanta a respiratiei abdominale, adica facuta cu zona inferioara a plamanilor. Cele doua metode folosite simultan maresc peristaltismul tubului digestiv, maresc secretia de sucuri gastrice, accelereaza procesele de digestie si tranzitul intestinal.

Diskinezia biliara - se trateaza, de asemenea, cu ajutorul sportului si al respiratiei abdominale. Facand miscare si folosind predominant acest tip de respiratie, evacuarea bilei se va face mult mai usor, se va regla de la sine cantitatea de bila secretata, iar depunerea de pietre sau nisip va fi mult limitata.

Ingrasarea - prima si cea mai importanta modalitate de a ajunge la o greutate normala si, mai ales, la o silueta placuta, nu este infometarea, asa cum multi cred in mod gresit, ci exercitiul fizic. Prin exercitiu fizic se castiga simultan doua lucruri: 1. Se reduce greutatea corporala prin arderea caloriilor; 2. Se transforma tesutul adipos (adica ceea in mod normal numim "grasime") in muschi, singurul proces care poate modela armonios corpul. Un studiu facut de medicul Wayne Westscott de la Universitatea din Massachusetts a aratat ca femeile care fac doar trei sedinte, a cate 20 de minute, de exercitii de forta pe saptamana, ajung la o silueta de invidiat in 2-3 luni, in conditiile unei alimentatii normale. De asemenea, tineti cont de faptul ca puteti arde integral caloriile unei mese copioase, prin doar doua ore de mers in pas rapid, sau 40 de minute de inot, sau 50 de minute de schi, sau 30 de minute de alergare, sau o ora de mers rapid pe bicicleta. Viata este mai frumoasa si mai... lipsita de restrictii alimentare decat credem, este nevoie doar de un pic de dinamism pentru a scapa definitiv de obsesia ingrasarii.

Obezitatea - putem vorbi despre aceasta boala, in conditiile in care aveti greutatea cu cel putin 25% peste cea normala. In acest caz, exercitiile fizice vor fi incepute gradat, sub control medical si, important, vor fi corelate cu alte metode de tratament (administrarea de plante detoxifiante, de remedii care favorizeaza eliminarea apei din tesuturi, care accelereaza in mod natural metabolismul etc.). Este foarte important sa se inteleaga ca dietele de slabit topesc muschii, nu grasimile, si de aceea trupul devine inestetic. Numai miscarea topeste grasimile si intareste muschii, formand o silueta armonioasa.

Reumatismul - se trateaza cel mai bine cu miscare si balneoterapie. De ambele puteti beneficia din belsug, in peste 60 de statiuni din Romania. Fie ca folosim miscarea in apa de mare de pe litoral, in bazinele cu apa sarata din statiuni ca Amara, Sarata Monteoru, Lacu Sarat, sau in apa termala din zone cum ar fi Baile Herculane ori Baile Felix, rezultatele sunt extraordinare. In toate aceste statiuni veti gasi si personal medical calificat, care sa va indrume asupra celor mai adecvate exercitii fizice, pentru afectiunea reumatismala de care suferiti.

Varicele - extinderea lor este oprita si pot deveni mai putin evidente folosind anumite procedee simple de cultura fizica medicala. Vara, mersul prin apa pana la genunchi tonifica muschii gambei, pune in miscare sangele stagnant si face un masaj foarte fin si eficient picioarelor. In sezonul rece, simpla urcare zilnica a scarilor in pas cat mai rapid este un excelent antrenament pentru gambe si un stimulent al circulatiei venoase din zona respectiva. De asemenea, inotul (fie el si in piscina) este un adevarat elixir pentru circulatia venoasa, ajutand la limitarea aparitiei si chiar la disparitia varicelor.

Hemoroizii - in majoritatea cazurilor cunosc o remisie rapida, atunci cand tranzitul intestinal este reglat cu cateva remedii simple (regim alimentar cu multe cruditati, administrare de tinctura de fructe de soc, consumul a 2 litri de apa pe zi) si cand se fac exercitii fizice usoare. Se recomanda, in mod special, alergarea in ritm moderat, plimbarile indelungate in pas rapid, ascensiunea montana. Toate acestea pun intreaga circulatie venoasa in miscare, impiedica stazele si duc la o reducere semnificativa in volum a hemoroizilo doar 1-3 zile. In cazul realizarii zilnice, constante, in aer liber, este aproape imposibil sa ne confruntam cu aceasta afectiune.

Viciul - fie ca este vorba de alcoolism, dependenta de tutun, de cafea sau chiar de droguri, sportul poate fi de un imens ajutor. Aceasta, pentru ca in timpul efortului fizic, si mai ales dupa acesta, in organism sunt eliberate anumite substante care induc stari de relaxare, de multumire, chiar de usoara euforie. Exact stimulentele de care au nevoie cei care traverseaza crizele de dezintoxicare. Foarte eficiente sunt sporturile de echipa (baschet, handbal, volei, fotbal), tenisul, schiul fond si alpin, canotajul.

Durerile de cap (cefaleea), migrena - In foarte multe cazuri, durerile de cap, starile de greata, vertij etc. apar din cauza insuficientei oxigenari a organismului. Puteti scapa de aceasta problema, mergand zilnic in zone cu aer curat si facand sporturi care sa va faca sa respirati mult si amplu: alergare in pas rapid, mers pe bicicleta, patinaj, ascensiune montana.

Depresia - poate fi mult ameliorata atunci cand facem efort fizic de mare intensitate, o perioada de timp de 40-50 de minute. Fie ca lucram la aparate intr-o sala de fitness, ca facem genuflexiuni, flotari si flexii abdominale in serii lungi, acasa ori in aer liber, sau ca jucam baschet ori volei, efectele favorabile vor aparea numaidecat. Mii de oameni au reusit sa scape gradat de negura depresiei, pur si simplu punandu-si corpul (si in mod reflex sufletul) sa traiasca, sa se miste si sa respire. Medicii recomanda ca exercitiile fizice intense sa fie facute macar o data la doua zile, pentru mentinerea tonusului psihic la cote ridicate.

Anxietatea - se foloseste un tratament surprinzator de eficient: jocul. Aceasta terapie, desi poate nu pare, este foarte serioasa: jucati cu pasiune, cat de des este posibil, volei, tenis, badminton, baschet ori fotbal, insa amintiti-va cat mai des ca va jucati, nu luati nimic in serios. De fapt, nici nu conteaza daca pierdeti sau castigati, ci doar cum tratati jocul. Jucati-va inocent, permitandu-va luxul sa nu va intereseze cine castiga. Exista clinici in Statele Unite, unde aceasta terapie prin jocuri sportive a dat rezultate la fel de bune sau chiar mai bune si mai stabile in timp, ca medicatia sau ca procedurile psihoterapeutice standard. Cum este posibil acest lucru? Pe de-o parte, efortul fizic in sine este de natura sa descarce tensiunea interioara, pe de alta parte, psihicul este pus astfel pe un alt fagas decat cel al angoasei zilnice, jocul facand psihicul sa se deconecteze mai eficient decat orice alte metode.

Exista anumite categorii de bolnavi in cazul carora chiar si un efort fizic moderat poate fi daunator sau chiar fatal. De pilda, pentru un bolnav de ischemie cardiaca, simpla urcare a doua etaje pe scari, intr-un ritm mai alert, poate fi fatala, declansand o criza cardiaca. Apoi, exista persoane cu afectiuni articulare in faze avansate ori cu grave afectiuni neurologice la care practicarea sporturilor este o imposibilitate fiziologica. Din fericire, si in aceste cazuri medicina a dezvoltat sisteme tot mai bune, tot mai bine adaptate de tratament prin efort fizic. La loc de frunte se afla kinetoterapia, adica terapia prin miscare, o disciplina in care bolnavii sunt indrumati de un specialist, pas cu pas, asa incat sa-si recupereze capacitatea de efort fizic, facand diverse exercitii. In ultimii ani, kinetoterapia a capatat o importanta tot mai mare, ajungand ca in anumite afectiuni sa egaleze ca valoare operatiile chirurgicale sau terapia medicamentoasa. Cum puteti lua legatura cu un kinetoterapeut? In momentul de fata, aproape toate spitalele judetene din tara au sectie de kinetoterapie, la fel ca si mai multe baze de tratament din statiunile balneare. Cu ajutorul acestui specialist, nu exista contraindicatii pentru exercitiile fizice.

Sursa: formula-as.ro

21 august 2012

Ființe invizibile



O persoana a carei puritate o face sa poata dialoga cu fiintele din invizibil este Claudia, o fetita de 15 ani din Germania. Aceasta, pe langa clarviziune, are capacitatea de a se dedubla, calatorind apoi in lumile astrale impreuna cu ingerul ei pazitor. Cel mai des viziteaza regatul zanelor. Dar si in stare de veghe ea se intalneste cu ele si se joaca impreuna. Acestea ii povestesc despre natura, despre plante, dezvaluind totodata foarte multa curiozitate. Claudia are prieteni si pitici (de ex piticul Molly), care o urmeaza chiar si in casa, si elfi (de ex Serenzeno)

Ea descrie aventura intalnirii ei si a prietenilor cu doi pitici, Persel si Kerbel. Totul a inceput intr-o seara de iunie din 1998, cand Claudia impreuna cu mama ei stateau in pat; deodata, ea vazu doua siluete sarind pe deasupra patului si asezandu-se apoi pe cearceaf. Asa cum a aflat chiar de le acestea, era un pitic batran, in varsta de 180 de ani, pe nume Persel, care avea o fata zbarcita, ochi veseli si burta mica. Pe celalalt, mai tanar, il chema Kerbel, avea doar 80 de ani, era slab si purta o cipilica. Kerbel era cel mai hazliu, avea multe ganduri comice, dar nu putea sa vorbeasca limba oamenilor. Batranul Persel trebuia sa traduca tot timpul ce zicea el. Ei i-au povestit Claudiei ca sunt pitici de casa si de curte, iar locuinta ei este ultima in care au ajuns. Totul era neobisnuit. In mod normal ei ar ocoli oamenii, pentru ca in zilele noastre acestia nu vor sa mai asculte sfaturile piticilor. Oamenii le ingreuneaza munca, distrug natura, arunca gunoaie peste tot, ceea ce ii face foarte furiosi pe pitici.

De bunica ei, care tot timpul lucra gradina cu sapa, nu puteau decat sa se minuneze. Pentru Persel era excelenta ideea de a planta trandafiri langa patrunjel. Combinatia de mirosuri e atat de inedită!

Spre deosebire de oameni, piticii nu dorm. Intr-o seara, Claudia il intreaba pe mai varstnicul Persel daca Kerbel are voie sa mearga cu ea in excursia scolara. Acesta i-a dat voie, dupa ce Kerbel a promis sus si tare ca nu va produce neplaceri. In noaptea excursiei a stat intr-unul din pantofii de sport al Claudiei, care, dupa cum a spus el, "erau caldurosi si inca nu miroseau urat".

In timpul excursiei, Kerbel a stat pe umarul Claudiei, a ajutat-o sa faca mancare; in rest, se juca cu copiii, sarea printre ei, le zburlea parul celor care erau rai. Pentru mai mult decat atat se pare ca nu i-a ajuns energia sa subtila. Consuma foarte multa energie daca voia sa influenteze ceva in lumea naturala. In autobuzul scolii, si-a schimbat de foarte multe ori infatisarea – o data era o floare, apoi un animal, iar pe urma s-a facut invizibil.

Kerbel i-a spus odata Claudiei ca, in mod normal, ei nu prea aveau de-a face cu lumea oamenilor, nu intelegeau multe lucruri pe care le faceau acestia, majoritatea oamenilor nici macar nu-i puteau vedea, si cei cativa care puteau  s-o faca ii goneau si ii certau.

Claudia l-a intrebat de ce oamenii nu mai puteau sa-i vada. Piticul i-a răspuns astfel: "Acest lucru are legatura cu iubirea dintre oameni dar si cu hrana. Un om care poate vedea piticii sau poate avea incredere in pitici are intotdeauna o aura luminoasa. Noi vedem asta si ne putem da seama ca de la acel om nu vine nici un pericol. Asemenea oameni ne pot vedea, dar nu neaparat. Unii nu pot pentru ca nu au timp, nu au nici un interes sa o faca, sau pur si simplu nu pot, asa cum e mama ta. Piticii nu inteleg multe lucruri din lumea oamenilor. Este o experienta noua si placuta, dar si periculoasa sa te apropii de oameni, asa cum ne-am apropiat noi de tine, Claudia. Este periculos mai ales pentru ca tu ne poti vedea."

Intr-o excursie, Claudia si mama ei au ajuns intr-un magazin de pietre pretioase, unde Persel si Kerbel s-au imprietenit cu fiintele care păzeau bijuteriile. Acestea au explicat ca lor li se datora energia vindecatoare a cristalelor şi a pietrelor pretioase.

Intr-un raion cu plante pentru gradina, ei au vazut pentru prima data pomi care stateau in ghivece. Piticii au devenit furiosi, dar si extrem de tristi pentru ca oamenii le puteau face asa ceva pomilor si plantelor. Ei au explicat ca acolo unde oamenii pun ingrasaminte plantelor, piticii nu se mai pot apropia, caci mirosul este insuportabil.

Probabil ca multora le va fi greu sa considere aceste povestiri realitate. Dar dacă luăm în considerare faptul ca foarte multi copii din zone geografice şi culturi foarte diferite spun asemenea povesti (un copil din Karnten, un baietel din Luneburger Heide, o fetita din Padurea Neagra, alta din Hawai si una din Noua Zeelanda) şi descriu asemanator zanele, atunci cu greu se poate accepta ideea ca este vorba doar de fantezia lor. 


Alte povesti despre elfi si ingeri puteri citi aici: angelinspir.ro

19 august 2012

Sirenele




În 1830, o fiinţă jumătate peşte - jumătate femeie a fost văzută înotând în apropiere de insula Benbucla în Ibride. Martorii au încercat să o captureze. În fine, un tânăr a lovit-o cu o piatră iar ea a dispărut în ocean. Câteva zile mai târziu, corpul acestei sirene a fost găsit pe plajă. Şeriful Ducan Shaw a examinat cadavrul şi a scris un raport. Corpul sirenei a fost îngropat în cimitirul de la Nuntun.

La 15 iunie 1608, pe când nava lui Henry Hudson se întorcea de la Polul Nord, în apropiere de Novaya Zemyla, un lanţ de insule situate în largul Rusiein de Nord, doi dintre marinarii săi au zărit o sirenă: Spatele şi sânii erau asemănători cu cei ai unei femei, mărimea sa era la fel de mare ca a noastră, pielea sa era foarte albă şi purta un păr lung negru. Atunci când a plonjat în ape, ei i-au văzut coada de marsuin, care se zbătea.

În 1833, trei marinari afirmă că au capturat o fiinţă fabuloasă, jumătate-femeie, jumătate-peşte în largul insulelor Shetland, în Scoţia. Au observat-o timp de 3 ore pe bord, după care i-au dat drumul în ape.

Povesti despre sirene exista de secole si formeaza o mare parte a folclorului despre fiinte supranaturale acvatice, mai ales in jurul regiunilor de coasta ale Angliei cum ar fi Cornwall sau insulele nordice din Scotia. Vederea sirenelor a fost considerata semn rau, prevestind furtuni si mare zbuciumata. Exista numeroase povestiri care descriu interactiunea lor cu oamenii.

Descrierea sirenelor este foarte asemanatoare din Cornwall pana la Hebridele Exterioare. De regula partea superioara a trupului era a unei femei frumoase cu par lung, iar partea de la brau in jos era ca de peste. In multe dintre desrierile clasice sirenele stau pe o stanca aproape de mal, fluturandu-si parul, cantand dulce si admirandu-si frumusetea intr-o oglinda pe care o tin in mana. Cantecul lor frumos ademeneste barbatii cam ca in cazul sirenelor antice si nefericitele victime erau ori inecate, deportate in lumea lor sau mancate in adancimile marii. Piatra-Sirenelor este un asemena loc langa Lamorna, la capatul estic al Cornwall-ului. Acesta era un loc bantuit de sirene care le canta pescarilor, ademenindu-i spre moarte. Cateodata sirenele sunt atrase afara din apa de vreun cantec deosebit. O sirena din Zennor in Cornwall l-a revendicat pe Mathew Trewella datorita vocii lui frumoase.

In anumite povestiri sirenele sunt mult mai binevoitoare si au abilitatea de a acorda puteri magice, dar de obicei este un pret mare de platit pentru asta. In ,,POVESTEA LUI LOTEY SI SIRENA" (Bothrell, "POVESTI TRADITIONALE DIN VESTUL CORNWALL-ULUI"), Lotey, un pescar gaseste o sirena esuata pe tarm in timp ce se plimba pe plaja. El o ajuta sa ajunga inapoi in mare si ea ii ofera indeplinirea a trei dorinte. El alege puterea de a desface vraji, puterea de a supune spirite pentru binele colectiv si aceste puteri sa treaca de la el la urmasii lui. Ea ii indeplineste dorintele dar aproape il trage in apa; doar fluturand un stilet inaintea ei (creaturile supranaturale sunt de obicei ingrozite de fier) il lasa din stransoare. Dupa noua ani in care si-a folosit puterile sirena se intaorce dupa el si il ia in adancuri. De atunci la fiecare noua ani unul din descendentii lui s-a spus ca a pierit pe mare.

Desi cele mai multe povestiri descriu sirenele ca fiind dependente de mare, ele nu stau numai in apele marine si exista cateva relatari despre sirene care bantuie rauri si lacuri adanci. Iazul-sirenelor, mai jos de Kinder Downfall in Derbyshire este o astfel de locatie. Sirena apare aici la a anumita data si are de obicei o natura inselatoare. Black Mere, langa Leek in Staffordshire era de asemenea crezut a fi un loc unde locuia o sirena. Este posibil ca termenul ,,sirena" sa descrie o gama mai larga de creaturi acvatice supranaturale.

Exista credinta in creaturi jumatate peste, jumatate om de mii de ani. Prma referinta la aceste fiinte o gasim in forma zeului Oannes, care era stapanul apelor, adorat la inceputul civilizatiei in stravechiul Babilon. Mai sunt cativa asemena zei cu coada de peste, dar sirena clasica cunoscuta in Anglia este mai probabil derivata din folclorul celtic, folclor si povestiri din zonele de langa mare, in locuri unde oameni erau in contact cu marea ca parte a vietii de zi cu zi.

Au fost cateva aparitii actuale ale sirenelor in ultimele sute de ani, chiar in secolul 20, mai ales in locurile unde vechile traditii se sting greu. In nordul Golfului Sandwood in nordul Scotiei s-a crezut mult timp ca sunt sirene, fiinde raportate aparitii cel mai recent in secolul 19, azi zona are reputatia de a fi sediul unui alt fenomen, probabil inrudita intr-un fel cu mai vechile aparitii. 

Sursa: ipedia.ro


17 august 2012

Schinduful




SCHINDUFUL (Trigonella foenum graecum), buruiană de leac miraculoasă
Schinduful este un miracol terapeutic al naturii. Chinezii spuneau că e planta tinereţii eterne. Legenda acestei plante s-a născut undeva pe Valea Nilului, în urmă cu mai bine de cinci milenii. Se spunea că fusese adusă pe pământ de însăşi marea zeiţă Isis, având darul nemaivăzut de a readuce femeilor sănătatea, pofta de viaţă şi puterea de seducţie. De aceea, era la mare preţ, în rândul nobilelor de rang înalt de la curtea faraonului. Şi medicii egipteni preţuiau schinduful, pentru că era planta care-i ajuta pe soldaţi să se refacă rapid după rănile primite în luptă, îi ajuta pe cei vârstnici să-şi menţină tinereţea şi vigoarea. Cotat printre cele mai vechi plante medicinale şi culinare din istoria umanităţii, cu 1500 de ani î.e.n., în Egiptul faraonic era utilizat pentru îmbălsămarea morţilor şi pentru purificarea aerului în locaşurile de cult, papirusuri vechi egiptene îl menţionează ca fiind utilizat în procesul mumificării, în timp ce seminţele de schinduf intrau în prepararea pâinii, obicei culinar care se practică şi astăzi în Egiptul modern. În afara proprietăţilor lui digestive, i se atribuiau puteri pentru a combate infecţiile şi inflamaţiile căilor respiratorii, de a stimula fecunditatea şi lactaţia femeilor, de a vindeca rănile, durerile reumatismale.

De altfel, originea schindufului este o mare enigmă pentru cercetătorii de azi, întrucât el era folosit concomitent în Egiptul Antic, în India şi în China- trei leagăne ale civilizaţiei, între care comunicarea era practic inexistentă, cu patru-cinci mii de ani în urmă. Indienii credeau despre schinduf că are capacitatea de a scoate acumulările toxice din organism, ajutând la vindecarea bolilor de plămâni şi a anorexiei. Chinezii, în schimb, spuneau că schinduful conservă şi multiplică în organism energia fundamentală Qi, ajutând astfel la menţinerea tinereţii biologice, până la vârste înaintate.

Schinduful are proprietati digestive, tonice si afrodisiace. Stimuleaza arderea grasimilor, creste fermitatea sanilor, mareste rezistenta organismului. Schinduful este cel mai puternic energizant. Medicina populara foloseste aceasta planta pentru stimularea metabolismului, stimularea sistemului nervos central si neuromuscular, stimularea functiei sexuale. Principiile active pe care le contin semintele plantei trezesc senzualitatea, amplifica erotismul, stimuleaza trairile si realizarea actelor sexuale, in plus este o sursa bogata in vitamina PR. Semintele de schinduf sunt lipsite de orice toxicitate si consumul lor indelungat nu prezinta nici un pericol. Preparatele din schinduf nu se administreaza femeilor insarcinate. Cercetarile in domeniu au dovedit ca aceste seminte pot inhiba aparitia cancerului la ficat, reduce nivelul colesterolului din sange si pot avea efecte antidiabetice.

Cresterea sanilor
Sanii pot creste in volum cu pana la 30% prin administrarea de infuzie combinata de schinduf, in care s-a adaugat tinctura de marar ( i lingurita tinctura la o cana de infuzie ), cate 3 doze pe zi. Ambele plante actioneaza rapid, intr-un interval de timp de ordinul saptamanilor, avand o actiune similara hormonilor feminini ( estrogeni ). Efectele sunt spectaculoase, insa exista si un dezavantaj, este necesara consecventa, adica o cura de 21 de zile reluata la 2 saptamani.

Silueta
In antichitate, schinduful era foarte cautat de femeile foarte slabe, care doreau sa-si rotunjeasca formele. Secretul plantei este ca, de fapt, ea nu favorizeaza ingrasarea in sine, ci ajuta la cresterea proportiei de tesut muscular, adica favorizeaza dezvoltarea musculaturii in detrimentul tesutului adipos. Mai mult, s-a observat la persoanele care fac tratament cu schinduf, ca celulita se dezvolta mai lent. Se administreaza cate sase lingurite de pulbere pe zi, in cure de doua luni, cu 2-3 saptamani de pauza.

Parul si unghile devin mai rezistente atunci cand se administreaza regulat schinduf. Acesta are efect remineralizant si vitaminizant direct, in plus ajuta si la asimilarea substantelor nutritive din alimente. Se fac tratamente de 3 luni cu pulbere de schinduf, din care se ia cate o ligura zilnic.

Paine egipteana cu schinduf


Ingrediente: 450g faina
             1 ligura seminte schinduf
                putina sare
                  apa
Durata:        1 ora si 50 minute
Cantitate:    4-6 portii 

Se cerne faina impreuna cu sarea si se face o gramajoara pe masa de bucatarie. Se adauga semintele de schinduf si cateva picaturi de apa. Se framanta adaugand apa treptat, pana se obtine un aluat omogen. Se presara aluatul cu faina, se acopera cu un prosop uscat si se lasa sa stea 30 de minute. Se imparte aluatul in 10-12 bucati egale si se modeleaza sub forma de discuri foarte subtiri. Se presara fiecare disc cu faina si se impatureste pe la jumatate; se aseaza pe un prosop si se acopera cu altul. Se lasa sa stea 30 de minute, apoi se despaturesc discurile si se aseaza pe tavi de copt; se dau la cuptor la 220 ºC, timp de 8-10 minute.


15 august 2012

Rugăciunea și Meditația




Cand omul se indreapta catre Dumnezeu, se spune ca aceasta este Rugaciunea. Iar cand omul devine deschis si receptiv cuvantului lui Dumnezeu, ca un vas gol care se umple de har, aceasta este Meditatia, aceasta este Trairea. Atitudinea celui care mediteaza este deschisa, „Faca-se Voia Ta”. 

Rugaciunea este privita de obicei ca o atitudine activa, de a cere, iar meditatia poate fi privita ca o atitudine pasiva, de primire.

Meditatia este constientizarea prezentei lui Dumnezeu in tot si in toate. Meditatia este contemplarea pura a Perfectiunii Creatiei.

Omul foloseste Rugaciunea si Meditatia pentru a ajunge la Dumnezeu, pentru a fi Una cu Divinul. Pentru a fi una cu ceva sau cineva este necesar sa nu mai existe separare. Si oare ce ne „separa” pe noi de ceilalti, de ceea ce vedem in jurul lor si percepem ca separat? – Egoul, personalitatea... Constiinta cu care spunem eu sunt cutare sau cutare si ne identificam cu acea calitate sau acel rol. Identificandu-ne cu Sursa, cu Divinul spre a fi Una , aceasta Separare dispare.

In meditatie acest lucru este mult mai evident, caci spun „Faca-se Voia Ta” si astept sa se implineasca.

In rugaciune... in rugaciunea  inteleasa ca o cerere, aceasta unificare, identificare vibratorie, nu se realizeaza. Atunci cand eu cer: „Doamne da-mi, Doamne fa-mi”, gandul subiacent este gandul lipsei, gandul ca imi lipseste ceva, ceva pe care il cer pentru ca eu nu il am. El are acel ceva dar mie imi lipseste si asa m-am identificat cu lipsa. Cum as mai putea fi Una cu Tatal cand gandul subiacent este SEPARAREA?

Dar sa ne intoarcem putin sa vedem ce inseamna „a cere”. Iisus a spus „Cauta si vei gasi”, „Bate si ti se va deschide”, „Cere si ti se va da”. Si de 2000 de ani oamenii tot cer... sanatate, pace, fericire. Si multi sunt dezamagiti... „Eu tot cer. Oare Tatal nu ma aude?!”
Haide-ti sa vedem cum cerem. Cer folosind cuvinte... prin limbaj.
... La inceput a fost Cuvantul... Si Cuvantul... era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul... Logosul Creator. O data cu prima rostire... se materializeaza, intra in intrupare, in fiinta, cuvantul, sunetul... se materializeaza prin cuvant rostit... gandul... Logosul creator.

De ce Iisus a spus: „cere si ti se va da” si nu a explicat cum sa ceri ca sa primesti?! Multi s-au intrebat aceasta... si mai este o intrebare care pe multi ii framanta. Unde este „chipul si asemanarea” dupa care am fost creati. Ei bine, aceasta nu consta in trupul uman, e evident, nu consta in personalitatea noastra schimbatoare si cu toane, e evident. Chipul si asemanarea cu Tatal constau in Puterea creatoare si in puterea de a alege prin fiecare gand. Logosul creator este viu si in noi.

Inainte de a fi cuvantul rostit este gandul si emotia. Ele formeaza samanta creatiei. Intai gandesc, simt si apoi rostesc. De aceea Iisus nu a spus cum sa cerem pentru ca nu era necesara aceasta precizare. Pentru ca noi cerem clipa de clipa. Fiecare gand pe care il emitem incarcat cu emotia, cu sentimentul aferent este deja o cerere! Chipul si asemanarea sunt vii in noi. Gandul e sageata iar sentimentul este energia care ne duce spre fiinta. Fiecare gand-amintire este o cerere. Noi nu putem gandi sau simti nimic in afara Logosului creator. Putem fi noi in afara lui Dumnezeu? Pentru ca nimic nu exista in afara Sa. Deci El e in noi in trup, suflet si spirit. Iar noi suntem in El. Iar Dumnezeu spune intotdeauna DA.

Puterea Sa creatoare lucreaza pentru noi. Daca eu spun: „Sunt bolnav... Doamne da-mi sanatate”, gandul subiacent este gandul lipsei si simt ca imi lipseste ceva. Gandul lipsei si sentimentul pe care il am, ca imi lipseste ceva (nu sunt Intreg, nu sunt Una) creeaza realitatea... caci Dumnezeu ma aproba intotdeauna. In El nu exista NU, caci NU inseamna separare. El este Unitatea. El spune intotdeauna DA.

Daca spun: „Sunt sanatos, Doamne iti multumesc pentru sanatatea pe care o am , pentru tot ceea ce este Acum in viata mea”. Dumnezeu spune DA. Ai cerut, ai afirmat cu Putere asta – asta ti se va da, ti se da deja... acum cand o afirmi. Ceea ce afirmi cu putere ca Este, Acum in viata ta, doar acel lucru exista. Trecutul s-a stins, viitorul nu a venit inca. Dar Acum, chiar in aceasta clipa, Tu, Fiu de Dumnezeu, Tu gandesti si simti ceva. Acel ceva e voia Ta si Dumnezeu spune Da. Ai libertatea de a alege...

Ai libertatea de a te identifica cu ceea ce doresti sa fii. Dar, dupa ce ai facut-o nu te plange ca nu ti-e bine... In acest sens trebuie inteles rolul activ al Rugaciunii. Intru constiinta de Sine.

Omul care devine constient ca fiecare gand, fiecare emotie pe care o are, fiecare cuvant este deja o cerere, isi creeaza viata in mod constient. Si nu se va plange, caci stie ca traieste exact ce a cerut.

Chiar daca omul a emis gandul, emotia fara a sti aceste lucruri, fara a constientiza implicatia sa, cuvantul, vibratia exista si pune in miscare fortele universului coborand in manifestare. Este ca si cand omul ar fi adormit, si ar vorbi in somn si ar visa un vis...
Se vorbeste mult de intoarcerea la Sursa, de tehnici de purificare pentru ca omul ar fi impur, de necesitatea practicilor spirituale, a diferitelor tehnici pentru a te desavarsi. De fapt trebuie doar sa te trezesti!

Toate tehnicile ar fi necesare daca noi am fi intr-adevar separati de Dumnezeu. Dar Nu Suntem. Nu am fost Niciodata. Si nu putem Fi. Pentru ca nimic nu exista, nu are realitate in afara Sa. Separarea este o iluzie, un vis. Dar atata timp cat omul traieste in aceasta iluzie, in acest vis, gandeste, simte si spune ca e separat, alungat, bolnav... toate acestea sunt o Realitate pentru cel ce asa voieste... in visul pe care il viseaza. Adevarul este aici si acum. Este de ajuns sa deschizi ochii, ochii sufletului pentru a vedea, pentru a-l trai. 

Dumnezeu este intotdeauna Aici si Acum. A fost si va fi. Este prezent. Dar noi am inchis ochii si am visat visul separarii si al durerii. Noi l-am creat. Si Dumnezeu in marea sa Iubire l-a lasat pe Om sa isi traiasca visul. Pentru ca l-a daruit pe Fiul Sau cu puterea creatoare si puterea de a alege. Ca si cum ar spune: „Copilul meu, esti liber sa iti experimentezi visul. Dar nu uita, Eu sunt intotdeauna Aici. Acum. Nu maine, nu peste o saptamana cand crezi tu ca te-ai purificat indeajuns, sau ai invatat destul... Acum”.

Tot ceea ce gandeste si simte omul este deja o cerere, chiar inainte de a fi formulat in cuvant. Toate indoielile, toate temerile, toata neincrederea, ura, indoiala exista pentru cel care le simte si le gandeste, pentru ca in fiecare om este vie puterea creatiei cu care l-a inzestrat Tatal. Orice ar face Omul nu se poate dezice de aceasta putere cu care l-a daruit Dumnezeu.

Avem libertatea si Harul de a crea noi toti si o facem clipa de clipa, fara nici o exceptie. Uitati-va in jur, noi am creat lumea aceasta, realitatea familiala, sociala, in care traim. Dumnezeu nu creeaza durere si suferinta.

Asadar treziti-va. Dumnezeu e aici clipa de clipa. Fiecare gand, fiecare emotie, fiecare sentiment este o rugaciune si este deja implinita. Ce ceri aceea ti se da. Simti iubire, ti se da iubirea, simti compasiune, primesti mangaiere.

Nu uita, fiecare gand, fiecare sentiment conteaza in fiecare clipa, caci nu exista nimic in afara Lui. Iar El spune intotdeauna Da.

Daca vrei sanatate, multumeste pentru cea pe care o ai deja. De vrei Adevar... afirma Adevarul. De vrei Lumina, deschide-te, deschide-ti ochii si inima in splendoarea Luminii Divine din care nu ai plecat Niciodata.
  
Daniela  Fechete 
Sibiu, 7 noiembrie 2010
(Lucrare prezentata la Conferinta de Terapii Complementare si Holistice, Sibiu, 2010)

10 august 2012

Argila




Exceptând forma pe care unii se amuză să o modeleze, argila nu are, evident, nimic care să poată reaminti, de o legumă sau de un fruct. Dar, ca și vegetalele pe care le susține și le îmbogățește, ea conține numeroase minerale și oligoelemente. Este, ca și ele, înzestrată cu numeroase calități.

Această  metodă terapeutică, foarte veche, este într-adevăr de o putere rară și singura ei lipsă constă în faptul că e prea cunoscută, deci vulgarizată. În literatura secolelor trecute, vom găsi exemple uimitoare de vindecări într-o mulțime de afecțiuni, adeseori grave.

Argila pare să posede aproape toate calitățile: este un agent foarte puternic de regenerare fizică, lucru mai bine cunoscut acum, când s-au descoperit oligoelementele folosite în terapeutică. Compoziția argilei ne permite să explicăm acțiunea ei remineralizantă, reechilibrantă si, deopotrivă, antitoxică. Toate proprietățile acestea erau cunoscute din antichitate.

Este posibil ca, aplicate unor leziuni osoase, plasturii sau băile de argilă să nu mai aibă aceeași eficiență, în zilele noastre, față de cea observată odinioară în baza obișnuinței (tradiției) în cursul mai multor generații sau a influențelor de ordin psihologic survenite la anumite grupări omenești. Componenetele biologice ale contemporanilor noștri sunt, cu siguranță, întrucâtva diferite de cele ale omului care viețuia acum două sau trei mii de ani. Astfel, în urmă cu mai puțin de o jumătate de veac, se socotea că procentajul normal al colesterolemiei (concentrația colesterolului în sânge) se situa între 1,80 și 2,20 g/l sânge. În prezent, numeroși autori cred că poate fi ridicat la 2,40 – 2,50g/l sânge.

În felul acesta, reacțiile la tratament pot să se modifice în funcție de condițiile fiziologice ale momentului. Poate că este aici una dintre explicațiile posibile ale anumitor „moduri terapeutice”, uneori defăimate, medicamentele noi făcând legătura cu cele vechi ajunse cu timpul inactive.

În Indochina, între anii 1950 – 1953, mulți medici au remarcat că anumite medicamente, devenite inoperante pentru răniții francezi, se dovedeau foarte eficiente când se administrau vietnamezilor.

Se pare că deprinderea cu medicamentele naturale este în mod obișnuit limitată de timp. Dar, pentru mulți contemporani, din cauza îndelungatei uitări în care a fost ținut, tratamentul cu argilă ar fi susceptibil să joace rolul unei terapeutici „noi”.
Medicul grec Dioscoride îi atribuia argilei o forță extraordinară. Pliniu cel Bătrân, Galen, Avicenna au vorbit îndelung despre ea în scrierile lor.

În „Sciences et Voyages”, s-a putut citi, sub semnătura lui M. M. Deribéré și A. Esme: „Marco Polo semnala de pe atunci că pelerinii care se duceau în orașul sfânt Niabar erau adesea bolnavi de febră din trei în trei zile, pe care o îndepărtau absorbind puțin pământ roșu din locul situat aproape de cetate.”

Mai aproape de noi, Kuhn (din Leipzig), Strumpf, Just, Kneipp au contribuit mult la reabilitarea terapeuticii cu argilă. Profesorul Strumpf, de la Universitatea din Berlin, a prescris argilă în anul 1903, la numeroși bolnavi atinși de febră asiatică. În fața rezultatelor obținute, un librar, a devenit propagatorul metodei.

Doctorul Keller – Hoerschelmann care, în aşezământul lui ospitalier, trata prin argilă, declara la rândul său că „folosirea ei internă, în caz de pleurezie, peritonită, inflamaţie a părţii de jos a abdomenului, catar al vezicii, apendicită, calculi biliari, viermi intestinali, cancere, ulcere, pleurită etc., este de o eficacitate surprinzătoare.” Se presupune că utilizarea actuală a sării şi a apelor minerale nu este, în definitiv, decât o formă deghizată şi mai rafinată decât a simplei ingerări de pământ.

În ceea ce priveşte utilizarea argilei pe cale externă, animalele care cunosc din instinct plantele necesare sănătăţii lor, se scaldă în mocirla argilei când sunt rănite sau bolnave.
Oamenii au folosit-o şi ei în felul acesta din vremurile cele mai îndepărtate, iar în literatura medicală descrierile de acest gen abundă. „Nămolul cuţitarilor”, care nu era altceva decât argila, se folosea până de curând în Franţa contra arsurilor. În prezent, se cunoaşte acţiunea asemănătoare a caolinului, a silicatului de alumină. Ori argila este compusă, într-o mare măsură, din acest ultim produs.

Moştenitor al unei îndelungate tradiţii, parohul Kneipp folosea în mod curent un amestec de argilă şi de oţet pentru cataplasmele şi pentru plasturii lui. În zilele noastre, în Germania şi în Elveţia, anumiţi specialişti fiziologi aplică pe toracele bolnavilor un plasture de argilă caldă, care se ţine, mai multe ore şi uneori toată noaptea.

PROPRIETĂŢILE argilei sunt numeroase.

Argila este antiseptică şi, ca toate celelalte antiseptice naturale (esenţele aromatice, îndeosebi), ea nu prezintă inconvenientele anumitor antiseptice chimice uzuale, care omoară microbii lezând totodată toate celulele care ne alcătuiesc ţesuturile.
Alexis Carrel a vorbit adesea despre „inteligenţa naturii”. Argila este cu siguranţă înzestrată cu ea, dar inteligenţa aceasta, aşa cum scria el, este încă inexplicabilă cu ajutorul cunoştinţelor noastre actuale.

Proprietăţile bactericide ale argilei sunt întrebuinţate cu folos în numeroase stări infecţioase: enterite, colite, colibaciloză, afecţiuni pulmonare sau parazitare (parazitoze intestinale). O plagă purulentă tratată cu argilă se lecuieşte cu o rapiditate care ne uimeşte. Puroiul este eliminat şi ţesuturile se refac. Cum s-a constatat şi la varză, argila – pe cale internă sau externă – colectează puroiul şi, de fapt, dezinfectează, curăţă organismul.

Analiza efectuată în mai 1928 de prof. Laborde, de la Facultatea de Farmacie din Strasbourg, a permis să se constate că argila curativă este sterilă, adică lipsită de germeni microbieni. Se pare, pe de altă parte, că argila este radioactivă, ca de altfel, probabil toate corpurile. Concentraţia ei ar fi, după zone, de la 0,3 la 1,25 unitate Mache.

Alături de proprietăţile ei antiseptice şi cicatrizante, argila este un absorbant remarcabil: 5g sunt de ajuns ca să decoloreze 10cm3 ai unei soluţii de albastru de metilen de 0,1%. Ea absorabe mirosurile urâte (dezinfectarea uşoară a tinetelor şi a oalelor de noapte). Puterea ei absorbantă explică păstrarea ouălelor după metoda extrem-orientală precum şi capacitatea sa de a elimina mirosul neplăcut al unor uleiuri medicinale şi al anumitor materii grase care vor să concureze untul. Argila are şi proprietăţi antitoxice.

În industrie, argila se foloseşte pentru decolorarea uleiurilor minerale sau vegetale. Argila are proprietăţi degresante şi decolorante (romanii puneau rufele în apă argiloasă).

COMPOZIŢIE

Argila conţine: siliciu 49,10%, alumină 14,61%, oxizi de fier 5,65%, var 4,44%, magneziu 4,24%, oxizi alcalini 3,08%, anhidridă titanică 0,74%, umiditate 7,40%, pierdere la foc 10,85%.

Puternicul ei conţinut în siliciu o recomandă în numeroase afecţiuni, îndeosebi arterioscleroză, tuberculoză, îmbătrânire prematură şi în stări degenerative multiple. Prezenţa magneziului, a fierului, a calciului explică rolul curelor argiloase în astenii, demineralizări, stări cancerigene, anemii.

UTILIZAREA ARGILEI

INTERN: Argila care se va folosi pentru uz intern va trebui să fie o argilă grasă, cernută fin, fără nisip, nefiartă şi neamestecată cu produse medicamentoase. Există argile verzi, albe, galbene, roşii. Câteva testări ne pot permite să determinăm, pentru fiecare bolnav, varietatea mai activă. În principiu, argila din zona în care trăim este cea mai recomandabilă.

Doza zilnică obişnuită este de o linguriţă pentru 3/4 de pahar de apă (1/2 de linguriţă pentru copiii sub 12 ani). Este foarte bine dacă începem prin a bea numai apă argiloasă timp de 4-5 zile. Pentru anumite afecţiuni: dizenterie, afecţiuni gastro-intestinale, anemii, tuberculoză vom putea deopotrivă, să luăm 2-3 linguriţe pe zi.

Pentru cura internă se foloseşte întâi „apa de argilă”, obţinută din amestecarea argilei cu apă (dacă este posibil apă de izvor) ce se pregăteşte seara. A doua zi se bea, pe stomacul gol numai apa clară. Se repetă timp de opt zile. Astfel se purifică sângele şi se pregăteşte corpul pentru a primi într-o a doua etapă (după opt zile de repaus) „laptele de argilă”. Pregătirea trebuie să se facă în ajun: punem o linguriţă cu argilă în 3/4 pahar cu apă, o lăsăm toată noaptea şi, a doua zi dimineaţa, sorbim după ce am amestecat-o (în pahar). Putem deopotrivă să ne luăm argila la culcare sau chiar cu o jumătate de oră înaintea uneia dintre mesele principale.

Dacă apare o constipaţie consecutivă trebuie să micşorăm doza de argilă, sporind cantitatea de apă şi ingerând raţia în două sau trei reprize în cursul zilei (cu o jumătate de oră înainte de mese.) În cazul persistenţei constipaţiei, trebuie să întrerupem ingerările de argilă vreme de 10-15 zile.

Copiilor care, în mod evident nu pot să înghită soluţia de argilă, le vom prepara nişte mici perişoare de argilă cu o apă aromată (apă în care s-au macerat muguri de pin, eucalipt, cimbrişor, mentă). Vor suge aceste perişoare şi vor obţine aceleaşi binefaceri. Se recomandă să sugem aceste mici bucăţi de argilă în caz de gingivite, stomatite, pioree alveolară, angine, guturai.

Prima cură de argilă este indicat să dureze timp de trei săptămâni. Apoi se va relua zece zile pe lună sau o săptămână din două. Cura de argilă este incompatibilă cu o alimentaţie bogată în materii grase; se indică să se bea, între mese, apă curată sau sucuri naturale în cantităţi suficiente. Puterea absorbantă a argilei îi permite, în plus, să neutralizeze gustul neplăcut al anumitor ape.

Cura de argilă este contraindicată în constipaţii cronice, tendințe de ocluzii intestinale şi hernie iar în cazuri de hipertensiune se va folosi cu prudenţă.


EXTERN: Prepararea pastei de argilă este foarte simplă: punem argila într-un recipient de sticlă, lemn, de faianţă, de porţelan (niciodată în vas de metal sau din material plastic) şi amestecăm, adăugând apă până obţinem o pastă densă, puţin mai moale decât pasta de modelat. Se recomandă să se acopere argila cu apă şi să se lase astfel câteva ore până se obţine un terci omogen. Eficienţa va creşte dacă vom adăuga şi anumite macerate din plante sau câteva picături din diferite tincturi naturale. Din ea vom face cataplasme, groase (după indicaţii) de 1,5-2 cm şi cu o suprafaţă care să depăşească puţin regiunea tratată.

Cataplasmele (plasturii) vor fi, după caz, aplicate reci, călduţe sau calde:
- reci, pe regiunile inflamate sau pe partea de jos a abdomenului, în acest caz reînnoindu-se de îndată ce se încălzesc (15, 20, 30 de minute, în general); dacă persistă senzaţia de rece, se va înlocui cataplasma cu una călduţă;
- călduţe sau calde pe regiunea hepatică, pe rinichi, pe vezică, pe oase; cataplasma va fi aplicată direct pe piele, la nevoie prin intermediul unui tifon.

Anumite afecţiuni (afecţiuni cardiace, contuzii, varice) se tratează, cel puţin la început, prin aplicări de comprese şi apoi cu cataplasme.

Cataplasmele şi plasturii se vor fixa, după regiunile tratate, printr-o faşă, o centură de flanelă sau un bandaj în formă de T (pentru perineu). Pentru un plasture la ceafă, se fixează banda de imobilizare în jurul frunţii, nu al gâtului. Durata aplicării variază, după caz, de la o oră la două-trei ore, uneori toată noaptea. Dacă apar senzaţii neplăcute (frig, durere), se va scoate cataplasma şi nu se va reînnoi decât după 12 sau 24 de ore. În cazul în care cataplasma se usucă prea repede, va fi înlocuită prin alta proaspătă. După scoaterea plasturelui sau a catasplasmei, rămăşiţele aderente la piele se îndepărtează prin spălări simple cu apă rece sau încropită. Ritmul aplicărilor variază după afecţiuni şi după reacţiile bolnavului:

- abcese, supuraţii diverse: se reînnoiesc plasturii din jumătate în jumătate de oră, apoi dintr-o oră şi jumătate într-o oră şi jumătate, zi şi noapte, dacă este necesar; pentru  noapte se poate înlocui plasturele printr-o compresă cu apă argiloasă, care se va reînnoi o dată sau de două ori;

- regiunile lombare, abdomen, partea inferioară a acestuia, regiunea hepatică: aplicările pot provoca reacţii mai mult sau mai puţin vii; de aceea, le vom limita la o catasplamă pe zi, menţinută două până la patru ore; vom putea uneori să lăsăm plasturele toată noaptea.

Nu vom face mai multe aplicări în acelaşi timp. În cazul în care plasturii vor fi indicaţi în mai multe locuri (partea de jos a abdomenului şi plămânul, de exemplu), se va respecta un interval de două la patru ore între diversele aplicări.

Femeile se vor abţine de la aplicări de argilă în timpul menstrei. După folosire este necesar să aruncăm argila, căci este impregnată de toxine. Se vor spăla bandajele utilizate.

Orice cură externă cu argilă trebuie precedată sau însoţită de un tratament dezintoxicant intern fito-aromaterapeutic, suc de lămâie, laxative naturale, uşoare, argilă în genere, alimentaţie echilibrată atoxică.

Odată începută cura de argilă nu trebuie întreruptă – decât în cazuri de excepţie. Ea declanşează, un ansamblu de procese succesive (drenaj, revitalizare), iar oprirea lor ar putea fi nefastă. La început, ca şi în alte numeroase cure active, se va putea observa o agravare aparentă a afecţiunii (mărirea unei plăgi atone, a unui ulcer, recrudescenţa temporară a durerilor reumatice).

Vom începe întotdeauna cu cataplasme mai subţiri (1/2 cm), puţin întinse, timp de una până la două ore. Progresiv, se vor utiliza plasturi de 1-2 cm grosime, de formate mai mari şi cu durate de aplicare mai lungi. Toate acestea, cu condiţia ca ele să fie bine suportate.

O altă modalitate de folosire a argilei este următoarea: se ia humă şi lut gras (argilă albă), de la adâncime mai mare, dintr-un mal bătut de soare. Lutul se ţine la soare pentru a se încărca cu energii subtile binefăcătoare. Apoi, după ce se usucă, fie la soare fie în cuptor, sau pe maşină (dar atenţie, la temperatură moderată), se pisează mărunt şi se amestecă bine cu apă ori cu oţet, sau cu un macerat de coada mânzului, ori de scrântitoare. Când s-a făcut ca o alifie, se întinde pe o cârpă şi se pune, aşa cald, pe partea dureroasă, piept, spate, abdomen, genunchi, unde se lasă până se usucă, apoi se schimbă. Pe lângă plasturi şi comprese, argila poate fi întrebuinţată cu folos pentru pudrare, în chip de talc, atât la sugari, cât şi la copii şi la adulţi. La nivelul plăgilor, pudrarea cu argilă are o acţiune antiseptică şi cicatrizantă. La fel şi pentru fisuri (crăpături), eczeme, furunculoză, abcese, ulcere, anumite cazuri de eritem. Plăgile se pot spăla cu o soluţie lichidă de argilă, la care se adaugă câteva picături de lămâie. Cataplasmele de argilă sunt indicate şi în cazuri de migrene, nevralgii şi afecţiuni dentare.

Maştile de frumuseţe conţin foarte adesea argilă. Se va proceda mai simplu, mai economic şi mai eficace, folosind argila în pudră din care se va face o pastă cu jumătate de apă, jumătate suc de castravete, de roşii sau de struguri. Pasta aceasta va fi întinsă în strat subţire pe toată faţa şi păstrată până se usucă: cincisprezece minute până la o jumătate de oră. Se va îndepărta cu apă călduţă. Procedeul acesta, o dată pe săptămână, prezintă numai avantajele. Se tratează astfel acneea, erupţiile feţei, cuperoza, ridurile. Argila praf, amestecată cu ulei de măsline, dă o cremă deopotrivă eficace în toate cazurile enumerate.

Pe de altă parte, argila poate fi utilizată şi în spălături vaginale, în doze de 3-4 linguri la litrul de apă, uşor încropită (leucoree, metrite, vaginite, colite, rectite, parazitoze intestinale).

Pentru bolnavii care au prescrieri de băi de nămol, care nu au timpul sau mijloacele de a se duce într-o staţiune termală specializată, prezentăm mijlocul de a beneficia, totuşi, de metoda aceasta terapeutică: se va prepara un terci de argilă în cantitate suficientă pentru a umple o cadă. Baia va putea fi folosită de mai multe ori. Va fi de ajuns să adăugăm, de fiecare dată, o cantitate suficientă de apă caldă. Durata acestor băi va fi de 5-10 minute la început, apoi de 15-20 de minute. Băile se vor face din două în două zile sau de două ori pe săptămână, timp de o lună. Se repetă dacă este necesar după o întrerupere de 3-5 săptămâni. Sunt indicate mai ales în cazuri de afecţiuni reumatismale sau osoase şi deopotrivă în anemie. Băile locale vor fi practicate în cazul reumatismelor mâinilor sau ale picioarelor. În măsura posibilităţilor, este preferabilă apa de mare sau cea în care s-a pus sare marină.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare